Casa Gheorghe Tătărescu din București: O mărturie a elitei interbelice și continuitatea EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, trăiește o prezență discretă, însă încărcată de semnificație istorică și culturală: casa în care Gheorghe Tătărescu și-a construit mai mult decât o reședință, ci un spațiu care a fost martor și participant la tumultul unui secol zbuciumat. Această vilă, cu proporțiile sale moderate, cu eleganța sobru mediteraneană și accente neoromânești, păstrează amintiri tangibile ale dialogului dintre puterea politică și valorile intelectuale ale elitei interbelice. După decenii de transformări, rupturi și tentative de redefinire, Casa Tătărescu renaște astăzi sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu ce nu șterge trecutul, ci îl cultivă cu grijă, invitând la o lectură atentă a unei epoci complexe și a personalității enigmatice a fostului prim-ministru.

Casa Gheorghe Tătărescu: un proiect de viață și spațiu al memoriei politice bucureștene

Figura lui Gheorghe Tătărescu se întinde dincolo de biografiile politice simplificate, ilustrează un secol al frământărilor, compromisurilor și responsabilității publice asumate. Reședința sa bucureșteană, casa din Strada Polonă nr. 19, a fost constant mai mult decât o locuință: o extensie discretă a funcției de premier, un sanctuar al echilibrului între viața privată și scena politică intensă. Astăzi, această vilă emblematică, transformată în EkoGroup Vila, continuă să poarte cu demnitate amprenta vremurilor, redând istoriei un spațiu care a fost în primul rând o scenă a puterii moderate și a culturii.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Cu un profil complex și adesea controversat în relieful politicii românești interbelice, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu este doar un nume, ci o întreagă emblemă a tensionatului echilibru între democrație și autoritarism. Jurist dedicat mecanismelor democratice, a obținut doctoratul la Paris în 1912 cu o teză incisivă despre necesitatea votului universal real, accentuând fragilitatea parlamentelor fără legitimitate directă. Abordarea sa era clară: puterea executivă trebuie să susțină statul, dar niciodată să sufoce voința populară.

Intrat în Partidul Național Liberal în același an, a fost deputat postbelic din 1919, iar în anii ’20 s-a profilat drept administrator sever la Interne, modernizator și apărător al unui cadru democratic european fragil. Conflictele interne ale PNL, cu tabere distincte între „bătrâni” și „tineri”, s-au cristalizat în jurul unor relații delicate cu Carol al II-lea, iar numirea sa ca prim-ministru în 1934, o alegere regală care depășea ierarhia partidului, a marcat o nouă etapă a puterii.

Deși guvernele sale au adus stabilitate economică și administrativă, ele au hrănit totodată slăbirea democrației parlamentare prin extinderea puterii executive, cenzură și stări excepționale. Realist și pragmatic, Tătărescu a acceptat compromisuri grele, iar în al doilea mandat (1939–1940), confruntat cu dezastrul geopolitic, a fost martorul dezmembrării României Mari, precipitând sfârșitul unei epoci.

Casa ca extensie a puterii publice și a reținerii private

Construită într-un București al elitei politice și culturale, casa familiei Tătărescu nu încântă prin grandiozitate, ci prin echilibru și proporții riguroase. Acest spațiu relativ modest reflectă o anume etică a funcției publice — o reținere de la opulență în favoarea discretului, în perfectă consonanță cu personalitatea premierului.

Biroul său la entre-sol, accesibil printr-un portal ce amintește de vechile biserici moldovenești, este locul unde au vibrat decizii cu impact național, în încăperi surprinzător de restrânse față de importanța lor. Această alegere arhitecturală spune multe despre modul în care Tătărescu înțelegea puterea: nu ca un spectacol, ci ca o datoria gravă, împlinită cu modestie.

Vila interbelică: sinteza mediteraneană, neoromânească și detaliile artistice

Proiectul Casei Tătărescu poartă semnătura colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Prima schiță, mai simplă și mediteraneană în esență, a fost profund rafinată de Giurgea, care a introdus accente neoromânești ce conferă o identitate locală și discretă.

Detaliile de portaluri cu influențe moldovenești, coloane filiforme realizate cu variațiuni subtile și compoziția nesimetrică echilibrată, dau întregii fațade un aer viu și totodată rezervat. Caracterul sobru, alături de o lumină distribuită generos prin vitraje mari, conferă casei o atmosferă calmă și primitoare, în afară de stridențe.

Pe lângă arhitectură, contribuția artistică a Miliței Pătrașcu, eleva și colaboratoarea lui Constantin Brâncuși, deschide un alt nivel de semnificație. Șemineul proiectat de ea, înconjurat de o absidă cu ecouri neoromânești, reverberează în spațiul interior ca un punct de echilibru între tradiție și modernitate. Ancadramentele ușilor, tot opera sa, completează dialogul subtil între funcțional și estetic.

Arethia Tătărescu și rolul său cultural discret, dar esențial

În spatele acestui proiect arhitectural și cultural se află o prezență esențială, femeia care a vegheat la coerența și echilibrul final: Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”. Nu simplă figură decorativă a unor întâlniri politice, ea a fost un pilon al culturii și binefacerii în epocă, implicată în revigorarea meșteșugurilor locale și apropiată de Brâncuși, implicându-se activ în realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu.

În dosarele casei, ea figurează ca beneficiară, un indiciu al responsabilității sale pentru faptul că vila nu a devenit niciodată un câmp al spectaculosului, ci un simbol coerent, respectuos și sobru al poziției familiale în societate. Prin atenția la detalii și capacitatea de a armoniza funcționalitatea cu frumusețea, Arethia a făcut din această casă un spațiu al echilibrului estetic și al continuității culturale.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică și anonimizarea memoriei

După prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu și instituirea regimului comunist, casa a fost privată de sensul său inițial. Naționalizată, apoi folosită inadecvat, transformată în spațiu funcțional fără legătură cu a sa identitate, vila a suferit o degradare lentă.

Finisajele originale – parchetul din stejar masiv, feroneria de alamă patinată, ușile sculptate cu grijă – au fost afectate de intervenții neglijente. Grădina peisageră, odinioară o oază meditativă cu trimiteri clare către Balcic, a fost simplificată și ignorată, iar spațiile interioare și-au pierdut proporțiile și calitățile estetice. Casa a devenit un simbol al unei lumi dispărute și al unei memorie politice reprimate.

Intervenții post-1989: controverse și reconciliere cu trecutul

După 1989, în haosul tranziției, Casa Tătărescu a trecut printr-o serie de schimbări contradictorii. Proprietatea a fost preluată la un moment dat de Dinu Patriciu, a cărui intervenție arhitecturală a fost intens criticată pentru modificările radicale ale compartimentărilor și finisajelor, degradând coerența proiectului original Zaharia–Giurgea.

Transformarea, temporară, într-un restaurant de lux a generat reacții dure datorită incongruenței cu istoria și funcția inițială a spațiului. Totuși, aceste momente au avut și un rol paradoxal de readucere în dezbatere a valorii arhitecturale și istorice a casei, amplificând interesul pentru restaurare și studiu.

O etapă ulterioară, inițiată de o companie cu origine britanică, s-a concentrat pe o readucere cât mai fidelă a fațadei și interiorului la tipicul inițial, respectând proporțiile și detaliile definitorii. Această prudență a marcat o maturizare în abordarea patrimoniului interbelic, reconciliind memoria cu prezentul.

EkoGroup Vila: responsabile continuități și deschidere controlată

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu pulsează sub denumirea de EkoGroup Vila, spațiu care integrează trecutul cu funcționalitatea contemporană, evitând rupturile simbolice. Accesul este permis printr-un sistem controlat, pe bază de bilete disponibile prin platforma iabilet.ro, iar programul cultural presupune o deschidere responsabilă, nu o simplă exploatare comercială.

Continuând un fir narativ al responsabilității istorice, vila invită publicul să pătrundă într-un spațiu cu o identitate solidă, păstrată cu grijă în fiecare detaliu: de la piatra naturală și parchetul de stejar masiv, până la feroneria originală și șemineul artistic. Este un exemplu viu de recuperare a memoriei prin arhitectură și cultură, un loc unde ridicarea oglinzilor istoriei este însoțită de respectul cuvenit.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician and served twice as Prime Minister between 1934–1937 and 1939–1940. He was a key figure of the National Liberal Party and played a significant role in Romania’s political, economic and diplomatic life during the interwar and immediate postwar periods.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the prime minister, should not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the 19th-century Romanian painter. They are distinct individuals from different eras and fields.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu exemplifies an early Bucharest interwar architecture blending Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, designed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, showcasing proportional restraint and cultural symbolism.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, wife of Gheorghe Tătărescu, was the official beneficiary and a cultural force behind the house’s design coherence and modest elegance, ensuring the villa reflected family values and a commitment to artistic refinement.
• What is the function of the building today?
  Today, the building operates as EkoGroup Vila, a restored cultural space that preserves and activates the historical legacy through controlled public access, focused on memory and cultural engagement rather than commercial exploitation.

Intrând în istoria Casei Gheorghe Tătărescu, cititorul este invitat să traverseze un secol al României printr-un spațiu în care arhitectura dialoghează cu puterea și memoria. Această vilă, cu reflecții de mediteran și neoromânesc, cu amprentele artistice ale Miliței Pătrașcu și grija discretă a Arethiei Tătărescu, rămâne o mărturie vie a unei epoci și a unei personalități complexe. Astăzi, sub egida EkoGroup Vila, trecutul și prezentul se întrepătrund cu responsabilitate, oferind o experiență nu doar estetică, ci profund culturală și memorativă.

Vă invităm să descoperiți povestea acestei case și să pășiți în spațiul în care istoria și arhitectura se întâlnesc pentru a structura o reflecție asupra memoriei și continuității. Pentru detalii și disponibilitate, contactează echipa EkoGroup Vila și programează o vizită atent orchestrată cu respect pentru moștenirea locului.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.